Nu pentru-a noastre fapte bune
Deut. 9:6: “Să ştii, dar, că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul Dumnezeul tău acea ţară bună ca s-o stăpâneşti; căci tu eşti un popor tare încăpăţânat.”
Ţiţ 3:5,6: „El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;

Nu c-am trăit viaţă curată,
Iertare Tu ne-ai dăruit,
Căci firea noastră vinovată
Pe crucea grea Te-a pironit!

O, nu neprihănirea noastră,
Căci noi aveam cuget murdar!
Ci mila Ta, dumnezeiască,
Ne-a dat deplină pace-n dar.

Nu c-am trăit în ascultare
De-al Tău cuvânt, ce ne-a vorbit,
Ci pentru harul Tău cel mare,
Prin jertfa Ta, ne-ai mântuit.

Nu c-am trăit fără păcate,
Tu ne numeşti neprihăniţi,
Ci pentru marea-Ţi bunătate,
Ne vrei să fim popor de sfinţi.

Nu pentru faptele curate
Am fost noi binecuvântaţi,
Ci infinita bunătate
A, Ta, Doamne, ne-a făcut fraţi!

Nu pentru-a noastre fapte bune
Suntem copii ai Domnului,
Ci El a vrut să ne adune
Pe toţi, la umbra crucii Lui.

Nu c-am fost buni, ne-ai dat de toate
(Am fost nişte-ncăpăţânaţi!)
Că ne-ai iubit, ne-ai scos din moarte
Si-am fost cu duh sfant botezati.

Nici chiar lăstarul de credinţă
Ce-n suflete ne-a odrăslit,
Nu-i din a noastră străduinţă,
Ci-i tot un dar de sus venit.

Nu pentru-a noastră ascultare,
Un nou destin etern ne-ai dat,
Ci Duhul Sfânt, cu-a Sa lucrare
În noi făpturi ne-a transformat.

Nu pentru meritele noastre
Ne vei lua la Tine-n cer,
Mai sus de zările albastre,
Ci pentru cel mai sfânt mister:

Acela, că-n iubirea-Ţi mare,
Tu ne-ai numit mireasa Ta!
Nemărginita Ta-ndurare
Ne face demni de slava Ta.